Construirea consensului seamană cu dirijarea orchestrei

Consensul este definit ca fiind  ”Un acord general stabilit dupa discutii si consultari, in mod uzual fara a se apela la vot”, conform Dictionary of Conflict Resolution, Douglas H. Yarn, ed. Jossey-Bass c. 1999.

Consensul presupune ca in loc sa încerce sa-si atinga scopul prin lupta, cearta, greva, actiuni în justitie sau ordine emise de autoritati etc, partile interesate se reunesc si încearca sa-si îmbunatateasca relatiile, sa ajunga la un punct de vedere comun asupra problemelor si preocuparilor lor. În acest fel, se evita accentuarea polarizarii si se pun bazele pentru discutii si negocieri ulterioare.

Consensul  reprezinta o abordare de colaborare unde reprezentantii partilor interesate lucreaza impreuna  pentru a  gasi o solutie mutual acceptata. Este un practica de construire a capacitatii comunitatilor de creare  a unei culturi a dialogului din multiple perspective.

In practica, consens inseamna ca partile agreaza ca “pot trai” cu decizia luata fara a-si compromite ideile de importanta majora; parti din acord pot fi mai putin decat ideale pentru unii participanti la procesul de luare  a deciziei, dar acestia sustin intreg acordul.

Construirea consensului este un instrument util pentru a aplica tehnicile de rezolvare a conflictelor în acordul grupurilor. Atunci când un conflict afecteaza mai multi membri ai grupului sau chiar pe toti, construirea consensului ofera un cadru pentru a gasi o solutie integrativa ce foloseste contributia creativa a tuturor membrilor grupului în scopul obtinerii unei rezolvari acceptabile pentru cât mai multi. Urmând pasi asemanatori celor din negociere, construirea consensului se transforma într-un acord la care pot subscrie toti – desi nu toti sunt la fel de multumiti de rezultat (Koch si Decker, 1993).

Rolul facilitatorului este de a încuraja exprimarea diferitelor puncte de vedere, încurajarea tuturor sa vorbeasca si sa asculte pe ceilalti pentru a gasi puncte comune dar si diferente. Pasii în construirea consensului, desi putin mai complexi datorita numarului mare de participanti, sunt o reflectie a progresiei de la adunarea informatiilor la crearea solutiilor si acord.

Este clar ca facilitarea procesului de construire a consensului necesita abilitati comunicationale, sensibilitate si organizare atenta.

Ca si mediatorul în mediere, facilitatorul în sesiunea de construire a consensului este un expert, responsabil pentru designul si implementarea efectiva a procedurilor ce permit participantilor sa se axeze pe problemele esentiale din discutie.

Facilitarea construirii consensului este asemanator cu dirijatul unei orchestre. Pentru a face muzica, coordonarea este necesara.

Adrian Bădila, mediator